E o bucurie sa-l auzi pe copil ca reuseste sa rosteasca cuvinte scurte. Si pe masura ce creste, pronunta mai multe, dar unele sunt stalcite, de exemplu: “Ute te tutu mumos” – “Uite ce masina frumoasa!”. Si in loc ca parintii sa-l ajute sa pronunte cat mai clar (corect), ajung sa-i vorbeasca folosindu-se de limbajul lui. Si peste cativa ani, sunt nemultumiti de cum le vorbeste copilul. Pierd din vedere ca dezvoltarea limbajului la copil depinde foarte mult de implicarea lor in acest proces.
Cinstit de Biserică la 25 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul ne oferă informaţii certe despre viaţa sa într-o serie de poeme autobiografice. În cea de-a doua parte a vieţii, arhiepiscopul Constantinopolului aşterne pe hârtie gânduri despre evenimentele prin care a trecut şi felul cum acestea şi-au pus amprenta asupra sa.
Dintre acestea, se distinge poemul ‘Despre viaţa sa’ (II, I, 11), alcătuit din 1949 din versuri autobiografice şi apologetice. Traducătorul poemelor în limba română, diac. Ioan I. Ică jr., îl cataloghează drept ‘unica autobiografie din literatura antică’, după cum aflăm dintr-un articol publicat în ‘Ziarul Lumina’ din data de 25 ianuarie 2011. Într-o vreme în care lumea nu îşi mai găseşte modele adecvate, recursul la vieţile sfinţilor ne prezintă portrete demne de urmat, peste ani, în orice epocă. Continuare
Sunt persoane care considera ca exista sot sau sotie perfect/a. Si atunci cand decid sa se casatoreasca doresc sa o faca cu acest tip de persoana. Numai ca celor ce cred in sotul/sotia perfect/a le pot spune ca pot astepta mult si bine si el/ea nu va veni. Si ce inseamna un sot sau o sotie perfect/a? O persoana care sa simta asa cum simti tu, careia sa-i placa ceea ce iti place tie, sa vada lumea cu ochii tai etc. Si de va fi asa, isi spun cei care cred in fiinta umana perfecta, nu va mai exista conflict, disputa, neintelegeri. Continuare
Sfantul Antonie cel Mare a trait in secolul al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. Este socotit a fi intemeietorul vietii monahale, si este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vietii calugaresti. Nascut in satul Coma din Egiptul de Mijloc in anul 251, acest mare luminator al credintei a fost fiul unor tarani crestini instariti. In acest mediu a deprins calea credintei. Pe cand Antonie avea 20 de ani, dupa moartea parintilor sai, intrebandu-se despre drumul sau in viata, fericitul a auzit in biserica cuvintele lui Hristos: “Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punand aceste cuvinte in inima sa, si-a impartit averea la saraci, si-a incredintat sora unei comunitati de fecioare si s-a retras in singuratate. Continuare
În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Ridică-te şi du-te! Credinţa ta te-a mântuit! Luca 17, 12-19 Continuare
Psalmul 33 al lui David ne arata ca adevarata vocatie a omului este aceea de lucrator al rugaciunii neincetate: “Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea”. Neputand sa-si implineasca aceasta menire, omul zilelor noastre, parca mai mult ca oricand in istorie, se vatama sufleteste prin vorbirea de rau a semenilor. Indiferent de context, barfa nu poate fi bineplacuta lui Dumnezeu. Din binevestitori ai Adevarului, din marturisitori si rugatori, barfa ne transforma frecvent, in purtatori ai unor informatii care nu ne sunt de niciun folos, de multe ori, ai unor minciuni, pe care le propagam, aratand atat lipsa de intelepciune, cat si de iubire. Continuare
In Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemancate. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pastrat din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune timp de 40 de zile, sa primeasca botezul in seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau sa participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita – Agheasma Mare. Continuare
Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos.
Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa. Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: “Omul sfinteste locul”. Continuare
