Sfântul Antonie cel Mare, monahul cu viață îngerească

agios_antonios_2Biserica Ortodoxă îl sărbă­toreşte astăzi pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, despre care în cântările de la strană spunem: „Asemă­nându-te obiceiurilor râv­nitorului Ilie şi urmând Botezătorului pe drepte cărări, Părinte, te-ai făcut locuitor pustiului şi ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.

Acest tropar al Sfântului Antonie cel Mare, Părintele monahilor, este revelator nu doar pentru lumea monastică, ci pentru spiritualitatea ortodoxă, în general. Pe de o parte, profetul Ilie şi Ioan Botezătorul sunt primele imagini sau prototipuri ale călugărilor; precum primii călugări, şi aceştia au trăit în pustie un timp, amândoi au trăit în feciorie şi rugăciune şi amândoi sunt numiţi „înger în trup”, „înger pământesc şi om ceresc”. Pe de altă parte, troparul vorbeşte de­spre alte calităţi ale celor doi înainte-mergători: râvna pentru Ilie şi „dreptele cărări” pentru Ioan Botezătorul. Acestea sunt caracteristici definitorii ale vieţuirii monahale a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare. Pentru a îndemna pe monahi la asceză, spunea Sfântul Atanasie, nu este un exemplu mai bun decât viaţa Sfântului Antonie. Istoria a confirmat această afirmaţie şi Sfântul Antonie cel Mare merită într-adevăr să fie considerat „Părintele călugărilor”. Continue reading →

Predica la Duminica a 29-a dupa Rusalii

cei_10_leprosi-e1421563478745“Iar pe cand Iisus mergea spre Ierusalim si trecea prin mijlocul Samariei si al Galileii, intrand intr-un sat, l-au intampinat zece leprosi care stateau departe, si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi! Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu. Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era samarinean. Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam? Si i-a zis: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit”. (Luca 1,11-19 Duminica a 29-a dupa Rusalii). Continue reading →

„Sunt Sfântul Efrem şi o să îi dau bebeluşului o doctorie ca să se facă bine”

SF-EFREM-CEL-NOU-261x400Nikos şi Andri Antoniu sunt o tânără pereche din Cipru unde, mărturisesc în epistola lor din 2000, Sfântul Efrem devenea din ce în ce mai cunoscut. Auzind şi ei cât de repede ajutător şi făcător de minuni este sfântul, cei doi i-au comandat icoana.

În perioada în care fusese însărcinată, tânăra soţie se ducea la control ţinând icoana acestuia şi pe cea a Maicii Domnului la ea. Cu ajutorul rugăciunilor acestora, mărturiseşte că a născut un copilaş sănătos. În timp ce ascultau slujbe înregistrate pe casete luate de la mănăstire, casa i s-a umplut de o bună mireasmă pe care au pus-o pe seama prezenţei sfântului.

Când pruncuşorul lor a împlinit două luni, au văzut că începe să îşi ţină capul permanent spre partea stângă. Doctorul le-a spus că trebuie să facă fizioterapie. Nu era foarte grav, dar trebuia ca părinţii să ia aminte. După şase şedinţe de recuperare nu s-a văzut însă niciun rezultat. Mămica a început să citească minunile Sfântului Efrem şi să îl roage să-l ajute şi pe copilului lor să se facă bine. Într-una din zilele următoare a visat dis-de-dimineaţă pe cineva care stătea aşezat pe marginea patului copilaşului şi care i-a spus: „Nu am venit sub chipul din icoană, ca să nu te sperii, dar sunt Sfântul Efrem. Îi voi da copilului tău o doctorie care îl va face bine”.

Trezindu-se plină de bucurie, şi cu mare încredere, tânăra mămică a tămâiat icoana sfântului, mulţumindu-i. În numai trei zile bebeluşul s-a făcut bine, ţinându-şi căpşorul normal.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 88)

Predică la Duminica după Botezul Domnului

temptations_of_christ_san_marco-e1298832851276Ne aflăm în Duminica de după marea sărbătoare a Botezului Domnului. Versetele Evangheliei de astăzi sunt pline de încărcătură doctrinară, continuând descoperirea de la Botez cu privire la Dumnezeu, arătat în chip vădit ca Treime.

În religia iudaică de până atunci şi până azi, nu exista şi nu există o învăţătură explicită despre Sfânta Treime. Evreii credeau doar într-un Dumnezeu unic, o singură persoană, întotdeauna afirmându-şi unicitatea şi blamându-i când îşi făceau idoli sau apelau la „dumnezei străini”. Continue reading →

Memoria, comunismul și conștiința eclesială

Anul 2017 ne provoacă exercițiul memoriei, al asu­mării unui trecut traumatic și a figurilor iconice care l‑au măr­tu­risit pe Hristos în timpul comunismului. Se împli­nesc deopotrivă o sută de ani de la revoluția bolșe­vică, șapte decenii  de la sfâr­șitul agonizant al Ro­mâniei firești prin abdi­carea for­țată a Regelui și patruzeci de ani de la trecerea la Domnul a Patriarhului Justinian.
„Aceasta să faceți întru pomenirea Mea”: sunt cuvintele Mântuitorului, actualizate de Apostolul Pavel în prima epistolă către Corinteni, ce transformă Euharistia într‑un prezent continuu al Bisericii. Astfel, jertfa comunității recapitulează permanent istoria mântuirii, efortul anamnetic având, în primul rând, un sens eshatologic.
sfintii-inchisorilor

În primele veacuri, crești­nismul a supraviețuit prigonirilor tocmai prin cultivarea memoriei celor care se jertfeau pentru Hristos. Arenele romane au fost deopotrivă spații ale martirajului, ale supliciului, dar mai ales chivote ale amintirii, mormintele martirilor devenind „locuri ale memoriei” și altare ale jertfei euharistice. Observăm astfel că memoria martirilor se cultivă euharistic și devine fundamentul identitar al Bisericii. Continue reading →

Botezul Domnului 2017

In acest an ca de fiecare data, Praznicul Botezului Domnului a inceput inca din ajun, 5 ianuarie, cu savarsirea slujbei Aghezmei celei Mari dupa care s-a mers la casele credinciosilor pentru a le binecuvanta si a le stropi cu Agheazma Mare.

In ziua marelui Praznic al Bobotezei s-a savarsit Slujba Utreniei urmata de Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie in prezenta unui numar mare de credinciosi. S-a savarsit slujba Aghezmei celei mari iar la final dupa cuvantul de invatatura, credinciosii au primit peste 1000 de sticle cu Agheazma Mare spre a o duce la casele lor si a o folosi dupa randuiala bisericeasca.

15910010_590282367834071_1336246559_n 15910093_590282371167404_1760699703_n 15934466_590282381167403_604369368_n 15935959_590282374500737_1126709458_n

 

 15878915_589920727870235_1235201238_n 15934078_589920711203570_673121352_o

Predică la Praznicul Botezului Domnului

botezul_domnului“In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine? Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat. Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: „Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit”. „Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait” (Isaia 40, 5).

In vremurile de odinioara, Domnul a fagaduit sa vina si sa Se arate intru slava mare. Oamenii au auzit aceasta dar au uitat ce se spusese. Dar Dumnezeu nu Si-a uitat cuvantul Sau, deoarece cuvintele Domnului sunt ca stalpii de piatra care nu se pot narui Domnul a fagaduit ca vine; si iata, El nu a venit la vremea cand noi aveam cel mai putin nevoie de El, ci cand nevoia noastra era cea mai mare. Dumnezeu a trimis un prooroc sau un inger in locul Sau, la vremea potrivita. Dar cand raul s-a inmultit in lume atat de mult, ca nici macar un inger nu mai era in stare sa-l arda cu lumina sa, nici un prooroc nu mai avea putinta sa-l stramtoreze prin cuvintele sale, atunci Dumnezeu Si-a implinit vechea fagaduinta si S-a aratat pe pamant. Continue reading →

Ajunul Bobotezei, zi de post negru

61758942In Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemancate. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pastrat din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune timp de 40 de zile, sa primeasca botezul in seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau sa participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita – Agheasma Mare. Continue reading →

Descoperirea Moastelor Sf. Efrem cel Nou – 3 ianuarie 1950

15726437_1269103286462410_1908381354087750071_nAstazi, 3 ianuarie pomenim descoperirea moastelor Sfantului Efrem cel Nou.

Atat viata, cat si faptele si martiriul sfantului, dimpreuna cu Sfintele lui Moate, au ramas tainuite vreme de mai bine de cinci sute de ani. Din randuiala lui Dumnezeu insa, Sfantul Efrem cel Nou va fi descoperit in ziua de 3 ianuarie 1950.

In acea vreme s-a ridicat o manastire de maici pe locul celei vechi, in care a vietuit o vreme Sfantul Efrem cel Nou. Stareta de atunci, maica Macaria, adormita in Domnul la data de 23 aprilie 1999, se plimba printre ruinele manastirii celei vechi, primind gandul despre multimea Sfintelor Moaste ce au hranit acel pamant sfant.
Vreme indelungata, maica s-a rugat lui Dumnezeu sa o invredniceasca de a-i descoperi macar unul dintre multimea sfintilor martirizati in acel loc. In chip minunat, maicii i s-a descoperit sa sape intr-un anumit loc din zona. Chemand pe unul dintre muncitorii ce munceau la manastire, maica i-a aratat locul cu pricina si l-a rugat sa sape acolo. Nevrand, muncitorul a plecat la treaba lui. Maica s-a ruga insa lui Dumnezeu sa nu ii ajute aceluia. Incercand sa munceasca cele spre care plecase, muncitorul nu izbuti nimic, toate mergandu-i pe dos. Aducandu-si aminte de maica stareta, el veni si facu ascultare.
Muncitorul incepu sa sape, oarecum mahnit de aceasta cerere lipsita de rost. Sapand grabit si fara de grija, maica l-a rugat sa sape mai lin, spre a nu stica Moastele pe care le va gasi. Luata in ras, muncitorul a continuat pana ce dade de Capul unui sfant, minunat mirositor. Inmarmurit, muncitorul a cazut la pamant.
Plecand muncitorul, maica a ingenuncheat si a sarutat cu mare evlavie sfintele Moaste. Sapand cu mainile sale, ea a dat peste manecile rasei sfantului, pastrata neputrezita, precum si peste corpul intreg al unui sfant mucenic.
Savarsind in acel loc slujba Vecerniei, maica auzi in spatele ei pasii unui barbat ce pasea sigur pe el. Dintr-o data, auzi zicandu-i-se: “Cat timp vrei sa ma mai lasi aici?” In acea clipa, ea vazu inaintea ei un calugar inalt, cu barba pana la piept. Maica i-a raspuns, zicand: “Iarta-ma, dar maine, cum se lumineaza de ziua, voi avea grija de tine.” Atunci, sfantul s-a facut nevazut.
A doua zi, maica Macaria a curatat Sfintele Moaste si le-a asezat in Altarul bisericii manastirii, inaintea lor aprinzand o candela. In aceeasi noapte, Sfantul Efrem cel Nou i-a aparut maicii, in vis, spunandu-i numele sau, cat si cele despre viata lui. Mai apoi, maica le va aseza inaintea sfintei lui icoane, spre inchinare si mangaiere celor ce vin si cad cu credinta inaintea lor.
Mai multe amanunte despre Sfantul calugar Efrem avea sa afle o femeie angajata la fundatia manastirii. Acesteia, sfantul i s-a aratat in vremea rugaciunii, zicandu-i: “Sunt marele mucenic Efrem. M-am nascut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci si tot la 14 septembrie de Sfanta Cruce a inceput mucenicia mea, pe cand aveam patruzeci si doi de ani. Sa ii spui Macariei sa-mi ridice un mic paraclis in cotitura drumului. Acolo obisnuiam sa stau sa ma odihnesc. Mormantul mi-a fost o pestera. Barbarii si mort ma torturau.”
In data de 29 aprilie 1966, sfantul i s-a aratat unei alte maicute, careia i-a descoperit cele legate de moartea lui martirica. Moastele Sfantului Efrem cel Nou se afla in biserica centrala a manastirii, ele savarsind nenumarate minuni.

Si in parohia noastra “Sfantul Mare Mucenic Dimitrie si Sfantul Mucenic Efrem cel Nou” – Galati ce adaposteste o particica din Moastele Sfantului Efrem cel Nou,  s-a savarsit cu acest prilej Sfanta Liturghie in prezenteta unui numar mare de credinciosi veniti din tot orasul, aducand rugaciune de lauda si multumire pentru toate binefacerile revarsate asupra noastra.

15878310_589402461255395_1751987457_o 15879212_589402457922062_1584677025_n

“Sfinte Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!”