Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului

bunavestireBuna Vestire este praznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarba­torile Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Astfel, unii o sarbato­reau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie.

Parintele profesor Ene Braniste sustine ca sarbatoarea a fost introdusa la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La inceput aceasta era doar locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Dom­nului. Va­riatia datei de praznuire a existat in Apus pana in sec. XI, cand data de 25 martie s-a generalizat in toata lumea catolica. Numai la armeni Buna Vestire se praznuieste pe 7 aprilie, in raport cu data veche a sarbatorii Nasterii Domnului (6 ianuarie). Continue reading →

Cum să mă pregătesc pentru rugăciunea de noapte?

haralambie_dionisiatul_4_0Cine vrea să privegheze în fiecare seară trebuie să fie cumpătat şi la mâncare. Sau cel puţin să nu mănânci înainte de priveghere, ci mănâncă la trapeză cât ai nevoie, astfel încât atunci când începe prive­gherea, mâncarea să fie mistuită. Sfinţii Părinţi le-au rânduit pe toate cu înţelepciune. De la ora mesei până când începe privegherea, trec exact atâtea ore câte sunt necesare pentru mistuirea hranei. Dar dacă eşti lacom la mâncare şi înainte de priveghere mănânci din nou, ei! atunci să nu aştepţi rugăciune. Deoarece este firesc ca stomacul îngreuiat să pricinuiască crampe sau somn.

Cel care vrea să privegheze în fiecare noapte trebuie să se odihnească mai întâi câteva ore. De obicei, monahul împarte somnul în două. O jumătate înainte de a priveghea şi cealaltă jumătate după aceea. În total trupul cere de la cinci până la şapte ore de somn. Iar cei care nu pot să se odihnească de două ori trebuie să doarmă acest timp tot odată.

Când ai un program de odihnă stabil, atunci şi privegherea se săvârşeşte cum trebuie. Ia aminte tu însuţi la aceasta şi vei vedea că atunci când ţi se va întâmpla vreodată să te odihneşti mai puţin, de înda­tă ce vei începe privegherea, vei simţi toropeală, moleşeală şi acedie. Dar şi atunci când vei dormi mai mult decât trebuie, vei simţi greutate, buimăceală, acedie. Aici se potriveşte spusa: „Cel mai bun lucru este să existe măsură în toate”.

Dar indispoziţia este pricinuită şi de schimbarea timpului. Şi căldura foarte mare pricinuieşte moleşea­lă şi somn, dar şi frigul peste măsură. Stareţul nostru ne spunea că perioadele cele mai bune pentru rugă­ciune sunt primăvara şi toamna. De aceea, în aceste anotimpuri sileşte-te cât mai mult pe tine însuţi, ca să ai rezerve.

Cel care vrea să privegheze trebuie să evite pe cât îi stă în putinţă vorbirea in deşert.

(Monahul Iosif DionisiatulStarețul Haralambie  Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 220-221)

www.doxologia.ro

Programul Liturgic in a V-a saptamana a Postului Mare

paste-300x202

Luni 23 martie 2015, orele 17:00 – Denia Canonului cel Mare;

Marti 24 martie 2015, orele 16:30 – Vecernie, Litie si Acatist;   Taina Sfintei Spovedanii;

Miercuri 25 Martie 2015, orele 07:30 – Utrenia si Sfanta Liturghie – Buna Vestire;

                                             orele 17:00 – Acatistul Sfantului Mucenic Efrem cel Nou;

Vineri 27 Martie 2015, orele 07:00 – Sfanta Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite;

                                         orele 17:00 – Denia Acatistului Bunei Vestiri; Taina Sfantului Maslu;

Sambata 28 Martie 2015, orele 07:00 – 10:00 – Pomenirea celor adormiti;

                                             orele 16:30 – Vecernia; Taina Sfintei Spovedanii;

Duminica 29 Martie 2015, orele 07:30 – Utrenia si Sfanta Liturghie(a Cuvioasei Maria Egipteanca).

Răspunsuri liturgice: În ce condiţii şi cât de des primesc Sfânta Împărtăşanie copiii?

Răspunsul la întrebarea din titlu are nevoie de o scurtă incursiune în istoria Bisericii primelor veacuri, când creştinii fără impedimente se împărtăşeau la fiecare Sfântă Liturghie. După secolul al IV-lea, evlavia faţă de primirea Sfintei Împărtăşanii a scăzut, Sfinţii Părinţi fiind nevoiţi să vorbească şi să scrie împotriva împărtăşirii rare, considerată chiar una din cauzele îmbolnăvirii. De exemplu, Sfântul Macarie Egipteanul îi spunea unei femei pe care tocmai o vindecase de demonizare: „Niciodată să nu neglijezi a merge la biserica lui Dumnezeu şi a te împărtăşi cu Tainele lui Hristos Domnul! Aceasta ţi s-a întâmplat pentru că timp de cinci săptămâni nu te-ai apropiat de Preacuratele Taine“ (Viaţa Sfântului Macarie Egipteanul, în PSB, vol. 16, Bucureşti, 1992, p. 27).

În epoca apostolică, Sfintele Liturghii erau săvârşite seara, după agapă (masa frăţească), având modelul Cinei celei de Taină (cf. Luca 22, 20 sau 1 Corinteni 1, 25). Foarte curând, după secolul al II-lea, agapele s-au mutat după Sfânta Liturghie, îndeosebi cu scopul de a-i ajuta pe cei săraci. Ulterior au apărut canoane care interziceau agapele organizate în biserică (Canonul 28 Laodiceea – 343), ceea ce a adus la separarea lor de Sfânta Liturghie, având loc în încăperi special amenajate sau în case particulare. Tot în această perioadă, s-a generalizat practica împărtăşirii pe nemâncate sau cu ajunare, aşa cum consemnează Canonul 41 al Sinodului de la Cartagina, din 419: „Sfintele altarului să nu se săvârşească decât numai de persoane care au ajunat, exceptându-se o singură zi la an, întru care se săvârşeşte Cina Domnului (…)“.

Acest canon ne arată că practica generală era aceea a primirii Sfintei Împărtăşanii pe nemâncate, rămasă valabilă şi astăzi, atât pentru clerici, cât şi pentru credincioşi.

Interesant este că, pe lângă consemnarea practicii generale, canonul de la Cartagina ne arată îngăduinţa Bisericii acelei vremi pentru o excepţie: obiceiul unor creştini, care în Joia Mare slujeau Liturghia după o cină specială.

Totodată, în colecţia de canoane a Bisericii Ortodoxe, în privinţa ajunării înaintea primirii Sfintei Împărtăşanii mai întâlnim două canoane: Canonul 16 al Sfântului Timotei al Alexandriei (†385) şi Canonul 9 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul (†818), ambele vorbind tot de excepţii de la rânduiala ajunării.

Iată textul acestora:

„Dacă cineva ajunând pentru a se împărtăşi, spălându-şi gura sau în baie a înghiţit apa nevrând, se cuvine a se împărtăşi?“ Răspuns: Da; fiindcă satana aflând prilej de a-l opri de la împărtăşire, mai des va face aceasta“ (Canonul 16 al Sfântului Timotei al Alexandriei).

„Se cuvine să se dea dumnezeiasca împărtăşanie celui bolnav în primejdie de moarte, chiar şi după ce a gustat mâncare“ (Canonul 9 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul).

Am expus aceste informaţii legate de atitudinea Bisericii primelor veacuri faţă de ajunarea care precedă primirea Sfintei Împărtăşanii, consemnată în canoane şi în rânduielile liturgice, deoarece o considerăm ajutătoare în oferirea unui răspuns cât mai echilibrat întrebării din titlu.

Ne ajută ceea ce am scris până acum să înţelegem că, în privinţa copiilor mici, poate fi făcută o derogare de la regula ajunării, ei primind Sfânta Împărtăşanie şi dacă au mâncat cu câteva ore înainte. Impunerea ajunării pentru sugari sau pentru copiii de doi-trei ani este absurdă şi nerealistă. Dacă pentru cel bolnav canoanele fac o derogare de la obicei, acelaşi lucru poate fi făcut şi pentru copiii care nu pot înţelege rostul ajunării, ca parte a pregătirii pentru împărtăşire.

În condiţiile respectării cu stricteţe a rânduielii ajunării, riscăm ca cei mici să nu se împărtăşească niciodată în timpul Sfintei Liturghii, ci numai în afara ei, cu Dumnezeieştile Taine păstrate pe Sfânta Masă (care sunt, de altfel, „pentru cei bolnavi“, aşa cum scrie în Liturghier).

În ce priveşte cea de a doua parte a întrebării, referitoare la frecvenţa cu care pot fi împărtăşiţi copiii, credem că nu pot fi impuse reguli inventate, de genul: „nu mai repede de 40 de zile“. În condiţiile în care aceştia au o viaţă curată, nestricată încă de păcate, pentru care, de altfel, nici nu se spovedesc, considerăm că, botezaţi fiind, se pot împărtăşi la fiecare Sfântă Liturghie la care participă. Împărtăşirea lor cât mai deasă constituie cel mai mare dar pe care îl pot mijloci pentru ei părinţii sau naşii.

Ştim că s-a împământenit obiceiul ca, la Sfânta Spovedanie, copiii să vină după ce împlinesc şapte ani, considerându-se că aceasta este vârsta la care încep să conştientizeze ce înseamnă păcatul şi consecinţele lui. Experienţa ne arată că vârsta ar putea fi şi mai mică, în funcţie de temperamentul şi de condiţiile în care trăiesc copiii respectivi. În privinţa vârstei de la care ar trebui să primească Sfânta Împărtăşanie cu ajunare, considerăm că ea depinde, de asemenea, de firea copilului, dar şi de disponibilitatea părinţilor de a-l ajuta să înţeleagă de ce ajunăm înainte de primirea Sfintelor Taine. Lucrul acesta se poate face treptat, cu mult tact, astfel încât, după câţiva ani de viaţă, copilul să vină la Sfânta Liturghie nemâncat, bucuros că va primi Sfânta Împărtăşanie, nevăzând în această rânduială un chin de care vrea să scape cât mai repede.copii impartasanie

Un nou sfânt mucenic în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române – Sfântul Mare Mucenic EFREM cel Nou

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în şedinţă joi, 22 mai 2014, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a hotărât înscrierea în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, canonizat de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, cu ziua de prăznuire la 5 mai.  Acest Sfânt Părinte s-a născut la 14 septembrie 1384, în ziua praznicului Înălţării Sfintei Cruci, în cetatea Trikala din Grecia, primind la botez numele de Constantin. Rămânând orfan de tată încă de mic, a rămas în grija mamei sale, împreună cu cei şapte fraţi ai săi. La vârsta de 14 ani, a intrat vieţuitor la Mănăstirea „Buna Vestire“, zidită pe locul numit Muntele Neprihăniţilor de lângă localitatea Néa Makri. La tunderea în monahism tânărul a primit numele Efrem. În această mănăstire s-a nevoit a urma lui Hristos mai bine de 27 de ani prin vieţuire curată, blândeţe şi smerenie şi a primit marele dar al preoţiei. În anul 1416 otomanii au ocupat şi regiunea Attica, unde se afla mănăstirea în care vieţuia sfântul. În anul 1424, atacând mănăstirea, turcii au tăiat capetele tuturor călugărilor, Sfântul Efrem cel Nou scăpând nevătămat, deoarece se afla într-o peşteră în care obişnuia să se nevoiască. În anul următor, păgânii au atacat din nou mănăstirea, prinzându-l şi pe Sfântul Efrem. În ziua de 14 septembrie 1425, când sfântul împlinea 41 de ani, a fost luat rob. Vreme de opt luni şi jumătate a fost supus la chinuri groaznice chiar în curtea mănăstirii sale pentru a se lepăda de credinţa sa. Sfântul Efrem s-a mutat la Domnul în ziua de 5 mai, în vârstă fiind de 42 de ani. Sfintele sale moaşte au fost descoperite în data de 3 ianuarie 1950. (Diac. Ştefan Sfarghie)icoana-sf.-mare-mc-efrem-cel-nou

Prima praznuire a Sf. Mare Mucenic Efrem, ca ocrotitor al parohiei noastre

Din toamna anului 2012, biserica parohiei noastre adaposteste un papuc  al Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, oferit in dar parohiei de stareta Manastirii Nea Makri, Grecia.

In data de 26 octombrie 2013, prin bunavointa si binecuvantarea IPS Casian, Arhiepiscopul Dunarii de jos, parohia Sf. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a primit ca al doilea ocrotitor, pe Sf. Mucenic Efrem cel Nou.

Pentru a vesti tuturor enoriaşilor această bucurie, a fost tipărit un pliant în care am cuprins viaţa Sfântului, dar şi documentul de autenticitate şi donaţie primit din partea Maicii Teodosia, stareţa Mănăstirii BunaVestire şi Sf. Efrem cel Nou din Nea Makri. Cu câteva săptămâni înainte de data prăznuirii sale, toate familiile din parohie au primit invitaţia de a participa la acest eveniment istoric şi duhovnicesc, precum şi pliantul menţionat.

Iata ca anul acesta, in data de 5 mai, am praznuit pentru prima data pe Sf. Efrem cel Nou ca protector ceresc si grabnic ajutător pentru toţi cei ce îl cheamă în ajutor.

În ajunul acestei sărbători, duminica, 4 mai 2014, am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe Inaltpreasfinţitul Părinte Casian, care, înainte de slujba Vecerniei si a Litiei, a săvârşit taina Sfântului Botez pentru prunca Teodora şi apoi a sfinţit racla din lemn sculptat în care ÎPS Sa a aşezat Papucul Sf. M. Mc. Efem cel Nou, primit în dar de la Mănăstirea din Nea Makri (Grecia), unde se află sfintele sale moaşte. Au fost clipe de mare emoţie şi de mulţumire aduse lui Dumnezeu şi Sfântului Efrem pentru că, într-un timp relativ scurt, au ajutat ca în comunitatea noastră să se contureze şi apoi să se întărească evlavia faţă de acest sfânt mucenic al lui Hristos, care din ceruri, ne va ocroti pe viitor, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.

A doua zi, luni, 5 mai 2014, sfântul lăcaş a fost neîncăpător, foarte mulţi creştini drept-măritori din parohie, dar şi din oraş, au dorit să participe la Sfânta Liturghie săvârşită în cinstea şi lauda Sf. Efrem cel Nou.

Mulţumim tuturor credincioşilor care s-au implicat în organizarea şi buna desfăşurare a hramului închinat acestui mare DSC_0270 DSC_0275 DSC_0274 IMG_8101 IMG_8106mărturisitor al credinţei în Hristos.

 

Viața Sfântului Efrem, marele făcător de mi­nuni – 5 Mai

Picture 022Sfântul Efrem (Constantinos Morfis după numele de botez) s‑a născut în oraşul grecesc Trikala, în anul 1384. La 14 ani a ple­cat la Mănăstirea Bunavestire, de pe Mun­tele Ne­pri­hăniţilor, părăsind casa pă­rin­tească, mama văduvă şi cei şapte fraţi, fu­­gind din calea turcilor conduşi de Baiazid I, care începuseră răpirea tinerilor de 14‑20 ani pentru a‑i înregimenta cu forţa ca ie­ni­ceri.

Sfântul Efrem s‑a nevoit mai bine de 25 de ani, ca monah, la Mănăstirea Buna­ves­ti­re. În anul 1416, turcii au prădat peninsula Attika şi, în 1424, invadând mănăstirea, au omorât cu sabia toţi călugării. Sfântul E­frem era atunci în peşteră, sus în munte, şi când s‑a întors a găsit trupurile neînsu­fle­ţi­te ale monahilor. După un an, turcii au ve­nit din nou şi, găsindu‑l pe sfânt, l‑au supus caz­nelor cu o barbarie rar întâlnită, timp de opt luni şi jumătate. Îndurând chinuri mai pre­sus de cuvinte, rugându‑se şi iertând, sfân­tul a primit cununa mucenicească, după cum singur avea să arate în chip minunat. Continue reading →

Icoanele nu sunt ilustratii

123946_duminica-ortodoxiei-postEvanghelia Duminicii intai din Post (a Ortodoxiei): “In vremea aceea a vrut Iisus sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi! Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi. Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug. Natanael I-a spus: De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: Mai inainte ca Filip sa te cheme, te-am vazut cand erai sub smochin. Raspuns-a Natanael: Rabbi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israel! Iar Iisus i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea. Si a grait: Adevarat, adevarat zic voua, ca de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului”. (Ioan 1, 43-51) Continue reading →