Agapa Pascala

Bucuria Sapatamanii Luminate de Praznicul Invierii Domnului si-a prelungit razele si in joia ce a trecut(23 aprilie 2015), cand elevii participanti la Proiectul “Hristos impartasit copiilor”, alaturi de coordononatorii lor, Gagiu Daniel, Ana Luca si Vranceanu Bogdan, au fost invitati de ppcc. parinti slujitori la o agapa pascala.

Dupa intonarea imnului “Hristos a inviat” si a rugaciunii “Tatal nostru”, copii au primit cuvant de invatatura si indemn pentru a fi credinciosi si ascultatori fata de parinti, rugandu-se in fiecare zi pentru sanatate, luminarea mintii si cumintenie.
Picture 020 (3) Picture 021 (2) Picture 022 (2) Picture 025 (2) Picture 027 (2) Picture 029 (1) Picture 030 (1) Picture 032 (1) Picture 034 (1) Picture 036 (1) Picture 042 (1) Picture 050 (1) Picture 051 (1) Picture 052 (1)

Viaţa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință

sf_gheorgheSceptrul împărăţiei Romei luându-l cu nevrednicie păgânul Diocleţian, foarte mult se silea la necurata slujbă idolească. El mai întâi cinstea pe Apolon vrăjitorul, ca şi cum i-ar fi fost mai înainte vestitor de cele ce vor să fie. Pentru că diavolul petrecând în acel idol neînsufleţit, dădea răspunsuri la cei ce-l întrebau, cu minciună proorocind despre cele ce vor să fie, deşi niciodată nu se împlineau proorociile lui. Odată, întrebând Diocleţian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un răspuns că acesta: “Nu pot cu adevărat, ca mai înainte să-ţi spun cele ce vor să fie, căci împiedicare îmi fac oamenii cei drepţi pe pământ şi pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece în capişti; pentru că drepţii sleiesc a noastră putere”.

Deci, a întrebat Diocleţian pe slujitori: “Cine sunt drepţii aceia de pe pământ, din pricina cărora zeul Apolon nu poate să proorocească?” Iar slujitorii i-au răspuns: “Creştinii de sub cer sunt drepţii aceia”. Aceasta auzind-o Diocleţian, s-a umplut de mânie şi de iuţime asupra creştinilor şi prigonirea cea de deasupra lor care abia încetase, a ridicat-o iarăşi. Şi îndată a trimis sabia sa prigoni-toare asupra oamenilor lui Dumnezeu celor drepţi, nevinovaţi şi fără prihană, cu poruncă ucigătoare, în toate părţile stăpânirii sale. Continue reading →

Creștinii Sfântului Toma Curajosul

Clipele nopții pline de lumină au fost trăite de către creștinii din lumea întreagă. Mai mult sau mai puțini pregătiți, toți am fost cu lumânarea, dar și cu inima pâlpâind lângă Hristos, Acel Hristos pe care l-am așezat în mormântul rece și gol. „Astăzi mă îngrop împreună cu Tine, Hristoase, mâine înviez împreună cu Tine” – am cântat cu toții. „Hristos a Înviat!” a adus și unora, și altora bucurie pe chip, bucurie ce am prelungit-o în dumnezeiasca Liturghie, dar și în liniștea căminului.

88707_sfantul-toma02

Spunea un părinte contemporan că viața noastră se desfășoară între un Paști și altul. Totul ține de felul în care reușim să prelungim noaptea de Paști în viața noastră, pentru că viața sfinților nu este altceva decât o Înviere prelungită. Dacă deschidem primele pagini ale cărții Faptele Apostolilor, cuprinsă în Sfânta Scriptură, vom observa tocmai această stare de înviere. Dacă la sfârșitul Evangheliilor îi găsim pe Apostoli ascunși de frica iudeilor – Sfântul Efrem Sirul spune că stăteau ascunși de frica morții lor personale – în Faptele Apostolilor îi găsim în rugăciune și Euharistie, deci în stare de înviere. Continue reading →

ÎMPĂRTĂŞIREA COPIILOR

Săptămâna dinaintea Duminicii Floriilor a fost dedicată în parohia noastră pregătirii duhovniceşti a copiilor şi tinerilor pentru împărtăşirea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos.
După ce, mai întâi, la ora de religie, au primit învățătura despre importanța şi semnificația Sfintelor Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, elevii au postit şi apoi au venit la sfânta biserică pentru a se spovedi si a primi dezlegare de păcate.

La slujba Sf. Liturghii a Darurilor mai inainte  Sfintite , ca şi la Duminica Floriilor, însoțiți de părinți, educatori şi profesorii de religie, la chemarea preoților: “Cu frică de Dumnezeu, cu credinta şi cu dragoste, apropiați-vă!”, aceştia au primit cu bucurie Sfânta Împărtăşanie, ….
10656698_1570332373235791_99326254_n 11094214_1570332313235797_2134430523_n 11116145_1570332316569130_1901122174_n 11117710_1570332353235793_242059179_n 11124737_1570332306569131_111879149_n 11134372_1570332346569127_1389496082_n

„Un avort nu te face neînsărcinată, ci mama unui copil mort”

Icoana-AvortPe tema dreptului la viaţă, respectiv a „dreptului” de a ucide (eufemistic numit avort) s-a scris, cred, cam tot ce se putea scrie. Aproape că au fost epuizate toate argumentele pe care fiecare tabără le putea aduce, explorând toate perspectivele posibile. Argumentele susţinătorilor „dreptului” la avort se reduc, în ultimă instanţă la două axiome: 1)embrionul nu este încă o persoană, ci doar un soi de aglomerare de celule vii; 2)orice femeie are dreptul de a decide asupra trupului său, implicit asupra a ceea ce s-a zămislit într-însa.

Această a doua afirmaţie este contrazisă de cei ce susţin caracterul sacru al vieţii umane prin constatarea, de bun simţ, că „trupul copilului nu este trupul femeii”. Chiar dacă o femeie ar avea dreptul de a decide asupra trupului său, ea nu poate, aşadar, decide asupra a ceva ce are viaţă proprie, chiar dacă una în strictă dependenţă, pe toată perioada sarcinii, de trupul care o găzduieşte. De altfel, şi după ce se naşte, timp de mai mulţi ani, copilul este dependent de cei ce sunt datori să-l crească. De ce n-ar avea dreptul, urmând această logică, orice mamă de a decide ce face cu timpul său, cu banii săi, cumâncarea sa, cu locuinţa proprie etc.? Ar putea, în acest caz, să-şi scoată afară din casă copilul de câţiva anişori şi să-l lase acolo suficient de mult timp cât să moară? De ce să nu aibă acest drept tot aşa cum are dreptul să scoată afară – nu din casă, ci din trup – pe cel care s-a zămislit într-însa? Continue reading →

Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului

bunavestireBuna Vestire este praznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarba­torile Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Astfel, unii o sarbato­reau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie.

Parintele profesor Ene Braniste sustine ca sarbatoarea a fost introdusa la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La inceput aceasta era doar locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Dom­nului. Va­riatia datei de praznuire a existat in Apus pana in sec. XI, cand data de 25 martie s-a generalizat in toata lumea catolica. Numai la armeni Buna Vestire se praznuieste pe 7 aprilie, in raport cu data veche a sarbatorii Nasterii Domnului (6 ianuarie). Continue reading →

Cum să mă pregătesc pentru rugăciunea de noapte?

haralambie_dionisiatul_4_0Cine vrea să privegheze în fiecare seară trebuie să fie cumpătat şi la mâncare. Sau cel puţin să nu mănânci înainte de priveghere, ci mănâncă la trapeză cât ai nevoie, astfel încât atunci când începe prive­gherea, mâncarea să fie mistuită. Sfinţii Părinţi le-au rânduit pe toate cu înţelepciune. De la ora mesei până când începe privegherea, trec exact atâtea ore câte sunt necesare pentru mistuirea hranei. Dar dacă eşti lacom la mâncare şi înainte de priveghere mănânci din nou, ei! atunci să nu aştepţi rugăciune. Deoarece este firesc ca stomacul îngreuiat să pricinuiască crampe sau somn.

Cel care vrea să privegheze în fiecare noapte trebuie să se odihnească mai întâi câteva ore. De obicei, monahul împarte somnul în două. O jumătate înainte de a priveghea şi cealaltă jumătate după aceea. În total trupul cere de la cinci până la şapte ore de somn. Iar cei care nu pot să se odihnească de două ori trebuie să doarmă acest timp tot odată.

Când ai un program de odihnă stabil, atunci şi privegherea se săvârşeşte cum trebuie. Ia aminte tu însuţi la aceasta şi vei vedea că atunci când ţi se va întâmpla vreodată să te odihneşti mai puţin, de înda­tă ce vei începe privegherea, vei simţi toropeală, moleşeală şi acedie. Dar şi atunci când vei dormi mai mult decât trebuie, vei simţi greutate, buimăceală, acedie. Aici se potriveşte spusa: „Cel mai bun lucru este să existe măsură în toate”.

Dar indispoziţia este pricinuită şi de schimbarea timpului. Şi căldura foarte mare pricinuieşte moleşea­lă şi somn, dar şi frigul peste măsură. Stareţul nostru ne spunea că perioadele cele mai bune pentru rugă­ciune sunt primăvara şi toamna. De aceea, în aceste anotimpuri sileşte-te cât mai mult pe tine însuţi, ca să ai rezerve.

Cel care vrea să privegheze trebuie să evite pe cât îi stă în putinţă vorbirea in deşert.

(Monahul Iosif DionisiatulStarețul Haralambie  Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 220-221)

www.doxologia.ro