Vindecarea celor doi demonizati din Gadara

PANA UNDE MERGE PUTEREA DIAVOLULUI?

duminica_a_v-a_dupa_rusalii_-_vindecarea_celor_doi_demonizati_din_tinutul_gadarei_5Asaltat de gloate la Capernaum (Matei 8, 5-18), ca sa scape, Iisus a poruncit ucenicilor sa se urce in corabie si sa treaca de partea cealalta a Marii Galileii. Ucenicii erau pescari de prin partea locului si vor fi avut corabia lor pescareasca. Dar si asa, multi din cei care-L ascultasera, care fusesera prezenti la vindecarea sluji­torului sutasului, a soacrei lui Petru si a multor altor bolnavi, nu voiau sa ramana de convoi, ci voiau sa-L urmeze si in corabie. Un carturar, deci un teolog cunoscut, nu un oarecine, i-a declarat de-a dreptul: “Invatatorule, eu te voi urma oriunde vei merge” (Matei 8, 19-22).

Cu acest prilej aflam ca la vremea aceea Mantuitorul nu mai avea un domiciliu stabil. Era predicator itinerant, caci i-a raspuns cu oarecare tristete: “Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi, iar Fiul Omului n-are unde sa-si plece capul”. Dar nu l-a refuzat. Il va fi luat in corabie. Unul din ucenici, probabil nu din cei doisprezece, si-a cerul insa voie sa mearga sa-si ingroape tatal, inca un prilej pentru Iisus de a rosti una din sentintele Sale celebre, chiar daca nu indeajuns de intelese: “Vino dupa Mine si lasa mortii sa-si ingroape mortii lor”. Avea nevoie de martori pentru ceea ce urma sa faca: potolirea furtunii din drumul spre tara Gherghescnilor sau Gadarenilor si vindecarea acolo a celor doi indraciti. Marcu si Luca spun ca era numai unul. Matei a vazut doi. Vom urma de data aceasta textul dupa Matei.

Un lucru e foarte curios. Erau atat de multi indraciti pe vremea aceea in Israel si umblau liberi sau, ca si leprosii, se aciuiau prin locuri izolate si prin morminte! Chiar inainte de a se urca in cora­bie, Evanghelistul Matei ne spune ca Iisus, prin alte vindecari ce facuse in Capernaum, vindecase “si o multime de indraciti” (Matei 8, 16). Vor fi fost si in tara Gadarenilor doi! Continue reading →

Cinstirea Sf. Mare Mucenic Efrem cel Nou şi aşezarea în raclă a unui fragment din sfintele sale moaşte

În data de 5 mai 2016 s-au împlinit 590 de ani de la moartea martirică a Sf. Cuvios Efrem cel Nou. Canonizat de Sfânta Patriarhie Ecumenică la 3 martie 2011, recunoscut şi introdus şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române din anul 2014, Sfântul Efrem cel Nou este cinstit cu multă dragoste şi evlavie de creştinii ortodocşi din întreaga lume, fiind chemat ca ocrotitor şi binefăcător al numeroase biserici şi mănăstiri. Printre acestea se numără şi parohia „Sf. Dimitrie – Izvorâtorul de Mir şi Sf. Efrem cel Nou“ din municipiul Galaţi.

Sfinţirea noii racle

Încă din anul 2013, prin bunăvoinţa maicii stareţe Teodosia de la Mănăstirea Nea Mákri (lângă Atena), unde se află moaştele Sfântului Efrem cel Nou, parohia gălăţeană a primit în dar papucul Sfântului, prin intermediul pc. pr. paroh Meluţă Lupu, iar la scurt timp, cu binecuvântarea şi prin decizia ÎPS Arhiepiscop Casian, biserica l-a primit ca al doilea ocrotitor pe acest Sfânt bineplăcut lui Dumnezeu! Continue reading →

Povestea pastorului protestant din California care s-a convertit la ortodoxie şi s-a mutat la Iaşi

Singurul preot străin care slujeşte într-o biserică ortodoxă din Iaşi este american. Diaconul Stephen Holley ţine slujbe în Biserica „Sfântul Haralambie”, alături de preotul paroh Radu Brânză. Stephen Holley şi soţia sa Mary Patty, foşti baptişti, s-au convertit la ortodoxie acum 20 de ani, după ce au simţit că locul lor nu mai este în biserica protestantă. Din 2014, încântaţi de ospitalitatea românilor, soţii Holley s-au stabilit la Iaşi.

627x0

Stephen Holley şi Mary Patty s-au îndrăgostit de România la prima vedere. El în 2011, iar ea în 2012. Doi ani mai târziu, cei doi soţi se mutau de pe continentul american pe cel european, din California în România, la Iaşi. Soţii au preferat să traverseze lumea să-şi găsească un loc în biserica ortodoxă română, pe care au îndrăgit-o pentru iubirea şi unitatea dintre credincioşii care o îmbrăţişează. „De România am auzit prima dată în septembrie 2010, de la un prieten din centrul misionar pan-ortodox din Florida. El consiliază oamenii căzuţi în patima alcoolului. Ne-a făcut atunci o prezentare a misiunii sale de la Cluj şi ne-a spus că, dacă vreunul dintre noi are vreo abilitate pe care o poate pune în folosul semenilor săi, este invitat în România. Eu făceam deja consiliere maritală şi pre-maritală. Am întrebat dacă aş putea veni şi asta a fost”, a spus părintele Stephen, care după trei luni, în ianuarie 2011, a ajuns în ţara noastră. Continue reading →

Femeia ca un simbol al lui Hristos

51._duminica_seara_glasul_al_8-lea_-_preasfanta_nascatoare_de_dumnezeu_si_pururea_fecioara_mariaCele zece drahme – Domnul in chipul unei femei

Puteti crede ca Mantuitorul Hristos s-a infatisat pe Sine in chipul unei femei, in doua din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei masuri de faina si a facut aluat. Dar mai intai sa vorbim despre cealalta, in care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme si a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mantuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurta, o vom cita in intregime.

“Sau care femeie, avand zece drahme, daca pierde o drahma, nu aprinde lumina si nu matura casa si nu cauta cu grija pana ce o gaseste? Si gasind-o, cheama prietenele si vecinele sale, spunandu-le: Bucurati-va cu mine, caci am gasit drahma pe care o pierdusem. de episcopul Nikolai Velimirovici.” (Luca 15, 8-9) Continue reading →

Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite

maxresdefault“Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite” este o slujba specifica Postului Mare. Urmand canoanelor, aceasta slujba se poate savarsi in fiecare zi a postului, cu exceptia zilelor aliturgice, cand nu se savarseste nici o Sfanta Liturghie, si a zilelor de sambata si duminca, precum si a zilei de 25 martie (Buna Vestire), cand este randuita savarsirea unei alte Sfinte Liturghii, a Sfantului Ioan Gura de Aur sau a Sfantului Vasile cel Mare.

Cum a aparut “Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite” ?

Aceasta slujba ne pune inainte o randuiala liturgica foarte veche. Originile ei se pierd in secolele primare, cand, din pricina persecutiilor, crestinii obisnuiau sa pastreze Sfintele Taine si in afara Liturghiei, pentru impartasirea celor care nu puteau ajunge la savarsirea ei si a celor care doreau sa se impartaseasca mai des. Painea, prefacuta deja in Trupul Mantuitorului, la o Liturghie anterioara, era pastrata cu mare grija pana cand, inmuiata in vin binecuvantat, era data credinciosilor, spre impartasire.

Mai tarziu, mai ales in manastiri, pustnicii primeau binecuvantarea de a se impartasi singuri. Deoarece multi dintre cei care se retrageau in pustie nu erau preoti, ci simpli monahi, s-a randuit ca acestia, la plecarea din manastire, sa primeasca Sfintele Taine pentru o perioada mai indelungata. Ei primeau Trupul Mantuitorului, udat cu Sangele Sau. In momentul impartasirii, pustnicii inmuiau Trupul uscat in vin curat si urmau o anumita randuiala, dupa ora pranzului. Aceasta randuiala speciala a dus la aparitia slujbei Obednitei. Continue reading →

Duminica a XVII-a dupa Rusalii, a Canaanencei

femeia_cananeanca“În vremea aceea a venit Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și, iată, o femeie cananeeancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de diavol. Iisus însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și, apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El, însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.”

Așteptarea unui Mân­tuitor a fost ideea centrală a credinței poporului evreu. În venirea unui izbăvitor au crezut și alte popoare antice, chiar dacă această credință nu a constituit esența religiilor lor. Avraam, părintele credinței, a primit promisiunea de la Dumnezeu că în el „se vor binecuvânta toate neamurile pământului” (Gen. 12, 4) și că prin neamul său se vor binecuvânta toate popoarele pământului, pentru că a ascultat glasul lui Dumnezeu (Gen. 22, 18). Inspirat de Duhul lui Dumnezeu, într-unul din psalmii săi, prorocul David va scoate în evidență faptul că Mesia nu va fi unul limitat la națiunea evreiască, ci „Se vor binecuvânta întru El toate neamurile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe El” (Ps. 71, 18). Iar profetul Isaia avea să spună: „toate marginile îndepărtate ale pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru” (Isaia 52, 10). Continue reading →

Predică la Întâmpinarea Domnului

intampinarea_domnului_5

“N-am venit să stric Legea, ci să împlinesc”, zice Domnul Hristos (Matei 5,17). Numai că pentru a înțelege temeinic aceste cuvinte se cade a ține seama de cele două înțelesuri pe care le poate adopta verbul a împlini în limba româna. Mi se spune: adu-mi o cană de apă. Aduc cana: împlinesc porunca. Sau: adu sapa din curtea bisercii. O aduc, am împlinit porunca. Dar a împlini mai poate avea și sensul de a desăvârși, a perfecționa, a ridica la un nivel mai înalt, la un grad superior. Domnul a împlinit Legea în amândoua înțelesurile verbului. Mai întâi i-a dat ascultare, i s-a supus: primind a fi tăiat împrejur, potrivit Legii, la opt zile după naștere. În al doilea rând fiind adus spre închinare la Templu, tot potrivit Legii vechi care prevede ca orice întâi născut parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în ziua a 40-a de la naștere. (Când se face și curățirea mamei). Continue reading →