De doua milenii incoace, de la intemeierea credintei crestine praznuim, in fiecare an, la 29 August mutarea la cele vesnice a unuia dintre cei mai mari marturisitori ai lui Hristos – Sfantul Ioan Botezatorul… In anul mantuirii 2005, in această dată, într-o zi de luni spre seara, spre amurg, a trecut un alt mare marturisitor si apologet al dreptei credinte crestine – Mitropolitul Antonie Plamadeala de la Sibiu, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea si increderea in Dumnezeu crucea suferintei vreme de mai multi ani… Continuare
Lumea a inceput din nou sa citeasca. Zilnic privesc zecile de carti si ziare care acapareaza atentia si mintea celor pe care ii intalnesc pe cale si, de fiecare data, imi vine in minte un cuvant auzit recent, care zice: “E mare lucru sa ai o biblioteca, dar si mai mare lucru e sa stii sa te folosesti de ea.”
Renasterea pasiunii pentru lectura, la prima vedere, ma bucura, insa privind mai atent titlurile cu care se hranesc cititorii si roadele vietii lor, mai mult ma ingrijoreaza. Uneori gandesc la faptul ca mai bine nu citeste omul nimic, decat sa citeasca ceva netrebnic si daunator lui insusi, cat si celor de langa el. A fost o vreme cand mai toate cartile ii erau omului de folos, o vreme in care cartile erau putine si nu oricine avea indrazneala de a scrie o carte. Astazi insa, oricine poate scrie despre orice, iar omul nostru de rand ajunge dependent de lucruri ieftine si lipsite de viata. Ba mai mult, dupa ce ca nici ele nu au viata, ele ii mai iau si cititorului viata.
Pasiunea pentru “science fiction” ma sperie. Titlurile cartilor semnate de autori precum F.M.Dostoievsky abia daca mai incap in “cultura generala” a omului de rand, daramite pe rafturile bibliotecilor personale. Ba mai mult, daca nu esti la curent cu toate noile “deseuri” din librarii, “nu stii nimic despre carti”. Ba inca mai si auzi replici de genul: “Cum, nu ai citit Paulo Coelho ?! Nici Dan Brown ?!” spuse de oameni care in viata lor nu au mai citit altceva.
Parintele Nicolae Steinhardt, unul dintre marii oameni duhovnicesti si de cultura ai tarii, spune: “La inceputul vietii e bine, gandesc, sa citim de toate, de-a valma, cu nesat si nediscriminatoriu. Apoi selectiunea, totusi, se impune. N-avem incotro: ni se impune o rigoare, o disciplina. (…) Lectura, ca toate cele din lumea aceasta, e buna daca e cu masura. Ea nu trebuie sa devina obsesie, grija ori dependenta.” Continuare
Fraților, să ne pregătim pe noi, ca să slujim Domnului, din tot sufletul și cu toată puterea. Să privim cum împărații, domnii și bogații, ba chiar și săracii, cum toți se ostenesc și se nevoiesc să-și împodobească pe soțiile lor. Așa să facem și noi, pentru ca sufletele noastre sunt logodnice ale Împăratului Ceresc. Să auzim pe Pavel Apostolul, zicând pentru noi: “V-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfățișez lui Hristos fecioara neprihănită.” (II Cor. 11,2). Pentru că trupul nostru este casa și palat, și templu, întru care petrece cerescul Împărat. Sufletul este mireasa lui Hristos, iar mintea, tron, și inima, prestol al lui Dumnezeu, iar cugetul portar, știința este veșmântar, iar gândurile, slujitori. Că zice Proorocul David: “Înainte a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haine aurite, îmbrăcată și împodobită”, iar aceasta a zis-o despre sufletul curat, că toată slava fiicei Împăratului stă înlăuntrul ei. Deci, să păzim, cu socotință, pe mireasa Împăratului. Să o acoperim pe ea, să o ferim, să o împodobim cu îmbrăcăminte cusută cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare alese, adică, cu fapte bune să o facem să strălucească. Continuare
Cand mergi la duhovnic trebuie sa-ti spui pacatele, iar nu virtutile. Insa pacatele tale si nu ale altora. Sa nu mergi la duhovnic si sa incepi a-i spune ce a facut unul si altul. Nu, ci ceea ce ai facut tu. Iar pentru a face o marturisire buna, trebuie sa ai in vedere urmatoarele:
a) Mai inainte de a merge la duhovnic, trebuie sa te pregatesti. Iar atunci cand spun ca trebuie sa te pregatesti, am in vedere faptul ca mai inainte de toate trebuie sa te rogi.
b) Dupa aceea, cauta sa-ti amintesti toate pacatele tale pe care va trebui sa le marturisesti ca sa nu te straduiesti sa ti le amintesti in clipa aceea si astfel sa devii obositor pentru duhovnic.
c) Cand te vei afla inaintea duhovnicului tau, lasa-ti inima sa marturiseasca pacatele tale cu sinceritate si fara indreptatire de sine.
d) Sa marturisesti numai pacatele tale, iar nu pe cele straine. Sa spui toate pacatele tale, nu pe unele sa le spui, iar pe altele sa le tainuiesti. Sa stii ca pacatul nedescoperit ramane neiertat, iar pe deasupra, il maniem si pe Dumnezeu. Daca ai de gand sa mergi la duhovnic si sa ascunzi pacatele, mai bine sa nu mergi deloc. Sfantul Cosma Etolianul spune: Daca ai o suta de pacate si spui la duhovnic numai nouazeci si noua, tainuind unul, atunci toate pacatele tale raman neiertate.
e) Sa nu te rusinezi, nici sa te temi, deoarece unii din pricina rusinii si a fricii isi spun pacatele cele mici si neinsemnate, iar pe cele mari si de moarte le ascund.
f) Sa marturisesti pacatele tale asa cum au fost savarsite, deoarece multi crestini, in straduinta lor de a se indreptati, le infatiseaza in mod diferit fata de felul in care au fost savarsite.
g) De asemenea, la duhovnic sa spui pacatele tale, iar nu sa-i povestesti diferite intamplari din viata ta. Acestea sa i le povestesti alta data, cand duhovnicul va avea timp si nu va astepta pe altii pentru Marturisire.
h) Atunci cand te marturisesti la duhovnic sa spui nu numai ce ai facut, ci si ce ai spus, ce ganduri rele ai avut, ce ai poftit si, in general, tot ceea ce este pacatos. Sa spunem nu virtutile si lucrurile bune pe care le-am facut, ci pacatele noastre.
i) Ia aminte, ca nu cumva sa te asemeni cu acei crestini care merg la duhovnic si spun nu pacate concrete – de exemplu: am furat, m-am maniat, am hulit, am desfranat si altele, – ci: “Eu, parinte, sunt cel mai mare pacatos”. Si nu spun ce au facut de au devenit atat de pacatosi. Sau iarasi: “Eu, parinte, am facut toate pacatele”. Insa nu marturisesc nici unul. Iar altii, atunci cand duhovnicul le spune sa marturiseasca ceea ce le ingreuiaza constiinta, ei raspund: “Nu am nimic pe constiinta” sau “intrebati-ma Sfintia Voastra, Parinte!” Continuare
Pentru dragostea lui Hristos, care ne apropie duhovniceste pe cei risipiti si nemangaiati parinteste, pe cei oropsiti (care suntem de o credinta si un cin), va rog eu, mult pacatosul si nevrednicul vostru frate, sa ma ingaduiti a va face o mica marturisire. Stiti ca fiecare om se indeletniceste in viata cu ceea ce a invatat de mic: plugarul cu aratul, morarul cu macinatul, croitorul cu cusutul, lemnarul cu cioplitul, bucatarul cu gatitul, doctorul cu lecuitul si fiecare lucreaza acolo unde se pricepe si unde este obisnuit. Continuare
La 23 iulie 1913 in familia credinciosilor Maxim si Ecaterina Iacob, plugari din satul Crainiceni, pe malul Prutului, azi in judetul Botosani, se nastea un prunc, caruia i s-a dat la botez numele de Ilie, intrucat numai cu cateva zile inainte se praznuise Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul. Bucuria tinerilor soti a fost de scurta durata, caci la numai cateva zile Ecaterina s-a imbolnavit, iar dupa sase luni Dumnezeu a chemat-o la Sine. In aceasta situatie nefericita, bunica pruncului Iliuta, Maria Iacob, vaduva de mai multi ani, a luat asupra ei cresterea nepotului orfan. L-a ingrijit ca o adevarata mama, deprinzandu-l de mic cu ragaciunea, postul, cercetarea bisericii si respectarea tuturor randuielilor crestinesti. Tatal sau a fost concentrat in anul 1914, iar dupa ce a fost lasat la vatra s-a recasatorit. Dupa doi ani, in august 1916, Maxim Iacob a fost chemat din nou sub arme si trimis pe front in vederea dezrobirii romanilor aflati sub stapaniri straine. Si-a pierdut viata pe campul de lupta, numarandu-se astfel printre eroii cazuti pentru intregirea neamului. A doua sotie a parasit atunci casa soacrei si pe fiul ei vitreg, reintorcandu-se la parintii ei. In felul acesta, micul Iliuta a ramas din nou numai in grija bunicii sale, batrana si fara nici un ajutor. Continuare
O femeie ieşi din casă şi văzu trei moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei. Nu-i cunoştea, dar văzându-i supăraţi, îi invită în casă să mănânce ceva.
- Soţul tău este acasă? întrebară ei.
- Nu, este plecat.
- Atunci nu putem intra, răspunseră ei. Continuare
Biserica nu poate sa existe fara rugaciunea comuna si fara comuniunea euharistica a membrilor ei. Fara rugaciunea comuna, fara viata religioasa si a trairilor duhovnicesti nu se poate vorbi despre intemeierea unei biserici din casa, pe care o formeaza familia crestina, cea mai mica celula din trupul Bisericii lui Hristos. Acest lucru era sesizat de multi preoti duhovnici. Parintele Alexandr Tolgski obisnuia sa-i intrebe pe cei care veneau la el sa se spovedeasca daca se roaga in fiecare dimineata si seara, dar, mai ales, daca se roaga impreuna cu sotul sau sotia. Continuare
Astăzi se împlinesc trei ani de când Biserica Ortodoxă Română şi întreaga lume creştină au primit cu profundă durere în suflet vestea trecerii din această viaţă a fericitului întru adormire Părintele Patriarh TEOCTIST († 30 iulie 2007).
La ceas de pomenire, de aducere aminte şi de omagiere a memoriei acestui vrednic Arhipăstor al Ortodoxiei românești, sunt încă vii în inimile noastre dragostea sa neţărmurită pentru Biserică şi popor, chipul său luminos şi bunătatea sa sufletească. Lucrarea sa pastorală, misionară, duhovnicească, culturală şi socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă pentru noi cei de astăzi, ierarhi, cler şi credincioşi, un prilej de a înțelege mai duhovnicește istoria recentă a Bisericii noastre, care a avut de înfruntat multe încercări și umiliri, dar a cunoscut și puterea ajutorului primit de la Dumnezeu spre a birui aceste încercări. Continuare
